Iertarea de sine
Calea regală către eliberearea puterii tale interioare
Dragii mei, iertarea de sine este, probabil, cel mai înalt act de responsabilitate pe care îl putem asuma în fața propriei vieți, deși mulți dintre noi alegem, inconștient, să rămânem blocați în trecut. Ne hrănim zilnic un „judecător interior” nemilos, o instanță care ne pedepsește pentru greșeli de mult apuse, fără să realizăm că, atâta timp cât ne auto-fagelăm emoțional, rămânem captivi într-o vibrație joasă care ne blochează pur și simplu viitorul. Dacă te întrebi astăzi cum să obții această iertare, trebuie să înțelegi mai întâi că nu este vorba despre a scuza fapta sau a o trece cu vederea, ci despre a elibera energia divină care a rămas blocată în acea vinovăție.
Există o diferență uriașă între a te simți vinovat și a fi responsabil, iar aici este cheia stării noastre de bine. Vinovăția te contractă, te face mic și îți consumă vitalitatea, transformându-te într-o victimă a propriilor gânduri, în timp ce responsabilitatea te împuternicește să privești adevărul în față. Când cauți iertarea, începe prin a accepta cu blândețe că în acel moment din trecut, cu nivelul de conștiință și cu resursele pe care le aveai atunci, atât ai putut să faci. Nu poți schimba trecutul folosind mintea și înțelepciunea de acum, iar a te judeca astăzi pentru cine erai ieri este doar o formă de aroganță a egoului care crede că ar fi trebuit să fie perfect. Iertarea apare cu adevărat doar atunci când reușești să cobori din minte în inimă și să accepți condiția ta de ființă divină aflată într-un proces superb de învățare.
O tehnică profundă pentru a integra acest proces este dialogul conștient cu versiunea ta din trecut. Imaginează-ți pentru un moment acel „sine de atunci” care a greșit și, în loc să-l cerți sau să-l arăți cu degetul, privește-l cu compasiune, exact așa cum ai privi un copil care a rătăcit calea dintr-o lipsă de iubire sau de atenție. Spune-ți cu toată convingerea: „Te văd, te accept și te eliberez”, pentru că iertarea de sine este, înainte de toate, o decizie la nivel de voință. Trebuie să alegi activ să nu mai fii propriul tău călău, amintindu-ți cuvintele minunatei Louise Hay care spunea că iertarea este un cadou pe care ți-l faci ție însuți pentru a ieși din închisoarea trecutului. Un om care nu se iartă este un om care nu se poate iubi, iar cine nu se iubește pe sine, nu are cum să ofere nimic autentic lumii din jurul său.
Această iertare funcționează ca o „resetare” profundă a sistemului tău nervos și a câmpului tău energetic. Atunci când porți povara regretului, câmpul tău devine dens și opac, iar viața, care funcționează ca o oglindă perfectă, îți va aduce situații care să-ți confirme frecvența de suferință pe care o emiți. Dacă vrei să înțelegi practic cum să cureți această energie, privește-ți greșelile și întreabă-te sincer: „Ce am învățat din asta?”. Odată ce ai extras „diamantul” lecției din noroiul greșelii, fapta respectivă nu mai are nevoie de pedeapsă și se dizolvă în lumină.
Nu aștepta ca timpul să vindece rănile, dragul meu om, pentru că timpul doar așază praf peste ele. Iertarea este o acțiune a momentului prezent și ea vine odată cu renunțarea la dorința de a fi avut un trecut mai bun. Fii blând cu tine, acceptă-ți umanitatea și înțelege că pacea interioară nu vine din perfecțiune, ci din acceptarea totală. Când te ierți pe tine, ierți de fapt întreaga lume, pentru că frecvența ta se schimbă de la judecată la iubire, permițându-ți să pășești liber și strălucitor către destinul tău.